Despre ingredientele Forever Lite

Forever Lite, produs al Forever Living Productsconţine: fructoză, celuloză, lecitină din soia, fosfat de calciu, oxid de magneziu, aromatizanţi, ulei din boabe de soia, carragenină, pectine, acid ascorbic, fumarat de fier, drojdie de bere, gumă de guar, acetat de D-alfa tocoferyl, nicotinamidă, oxid de zinc, pantotenat de calciu, palmitat de vitamina A, sulfat de cupru, bromelaină, hidroclorură de piridoxină, riboflavină, tiamină, hidroclorură de tiamină, iodură de potasiu, beta-caroten, drojdie cu crom GTF, drojdie cu seleniu, spirulină.
Produsul Forever Lite conţine şi amestec proteic special FLP compus din proteine izolate din soia, cazeinat de calciu, zer.

Ingredientele Forever Lite cuprind întregul suport energetic necesar hranei zilnice:

  • Vitamine: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, B12, B15, C, D, E, F, K, I, P.
  • Macro şi oligoelemente: Fier, Calciu, Fosfor, Iod, Magneziu, Zinc, Cupru, Natriu, Potasiu, Crom, Seleniu, Molibden, Mangan.
  • Aminoacizi: Sunt substanţe organice elemente de bază ale proteinelor. Aminoacizii esenţiali sunt cei ai căror prezenţă în alimente este indispensabilă deoarece metabolismul intermediar nu acoperă necesităţile organismului. Aceştia sunt: histidina, lizina, triptofanul, fenilalanina, cistina, metionina, treonina, leucina, izoleucina, valina.
  • Dintre cei neesenţiali amintim: alanina, arginina, acidul aspartic, cisteina, serina, acidul glutamic, tirozina, glicina, prolina, colina (aminoalcool component obişnuit al lecitinelor).

♦ Vitamina A: Carotena este provitamina A, iar principalele surse de provitamina A sunt vegetalele şi uleiul de peşte. Este antixeroftalmică.
Rolul vitaminei A:

  • Acţiune protectoare asupra celulelor epiteliale, cutanate şi mucoase. Are rol important în inducţia, diferenţierea şi creşterea ţesuturilor epiteliale, le menţine integritatea, inhibă keratinizarea;
  • Efect protector faţă de radiaţii;
  • Participă la biosinteza rodopsinei (pigment fotosensibil, substanţă fotochimică activă în procesul vederii);
  • Are un rol important în procesele redox cu transfer de hidro­gen (respiraţia celulară) şi manifestă o acţiune protectoare faţă de enzime oxido-reducătoare;
  • Are acţiune antioxidantă (are proprietăţi anticanceroase operante asupra neoplaziilor epiteliale şi mezenchimale). La om defi­citul de vitamina A creşte susceptibilitatea la boala canceroasă, iar aportul alimentar de vitamina A micşorează morbiditatea;
  • În reproducere vitamina A intervine pozitiv (probabil sub formă de retinol).

Hipovitaminoza A se manifestă prin uscăciunea tegumentelor, friabilitatea fanerelor (păr, unghii), uscăciunea corneei, hemeralopie nocturnă (scăderea acuităţii vizuale în semiobscuritate), tulburări trofice glandulare.
Ciroza hepatică tulbură procesul de depozitare a vitaminei A în ficat. În bolile infecţioase febrile şi în bolile renale se produce o scădere marcată a cantităţii de vitamină probabil datorită unei eliminări crescute prin urină. În hipertiroidism şi în diabet conversia carotenoizilor este deficitară. Stările de carenţă proteică pot determina scăderea concen­traţiei plasmatice a vitaminei, secundar diminuării cantităţii de proteină transportatoare. În toate aceste instanţe este necesar un aport suplimentar de vitamina A pe cale alimentară.

Vitamina B1 (tiamina). Acţionează sub formă de coenzimă (piro-fosfat-cocarboxilaza) a unui mare număr de sisteme enzimatice partici­pând la numeroase transformări metabolice la nivel celular. Intervine în metabolismul glucidelor favorizând oxidarea lor. Creşte depunerea de glicogen în ficat şi muşchi. Intervine în metabolismul lipidelor stimulând sinteza acestora din glucide, cât şi în metabolismul proteinelor.
Este cunoscută şi ca „vitamina bunei dispoziţii”, deoarece are efecte binefăcătoare asupra sistemului nervos şi a stării psihice.
Diminuează durerea resimţită (adjuvant în tratarea zonei zoster).
Este implicată în procesele de conducere axonală şi în transmi­terea neuromusculară.
Alimentaţia excesivă cu glucide şi alcool determină carenţa vitaminică B cu precădere a tiaminei, iar deficitul de tiamină se mani­festă prin polinevrite periferice, atrofie musculară, edeme şi cardiomegalie, fenomene de encefalopatie. Vitamina B1 este practic lipsită de fenomene toxice (semnalat doar la injecţia intravenoasă „şocul tiaminic”, probabil de natură alergică).

Vitamina B2 (riboflavina). Are rol în oxidoreducerea celulară. Cointeresată în integritatea pielii, fanerelor (păr, unghii), mucoaselor, în acuitatea vederii (se găseşte în celulele fotosensibile din retină). Toate acţiunile care suprasolicită organismul au nevoie de un aport supli­mentar de vitamina B2 (sarcină, alăptare).

Vitamina B3 (PP sau niacina). Este o vitamină esenţială pentru respiraţia tisulară.
Previne numeroase dermatoze. Este componenta de bază a enzimelor implicate în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor şi în oxidaţia biologică.
Este folosită şi în scop medicamentos.
Carenţa determină apariţia pelagrei (cei trei D: dermatită, demenţă, diaree).

Vitamina B5 (acidul pantotenic). În organism acidul pantotenic este inclus în coenzima A ce intervine în metabolismul glucidelor, compuşilor lipidici, proteinelor.
Este important în asigurarea troficităţii cutanate şi mucoase.
Carenţa determină tulburări neurologice (parestezii ale extre­mităţilor, mialgii, cefalee, oboseală, tulburări de somn) şi tulburări digestive (greaţă, vomă, flatulenţă).

Vitamina B6 (piridoxina). Intervine în metabolismul intermediar şi în special la nivelul sistemului nervos. Lipsa ei la copii duce la con­vulsii, iar la adulţi la astenie, nervozitate, insomnii. Lipsa ei mai deter­mină dermatită seboreică, anemie.
Există deficite genetice caracterizate printr-o afinitate scăzută faţă de formele metabolizate ale vitaminei B6 ceea ce face ca aportul alimentar de vitamina B6 să fie insuficient şi determină apariţia unor sindroame de deficit vitaminic: cistationurie (însoţită de tulburări min­tale), anemie hipocromă, macrocitară cu hipersideremie şi hemosideroză, convulsii generalizate la sugari.
Există medicamente care administrate timp îndelungat, datorită antagonizării vitaminei B6 pot fi cauze de tulburări neurologice (izoniazida, cicloserina, hidralazinele, penicilamina). Contraceptivele hormonale orale pot provoca de asemenea fenomene de hipovitaminoză B6 de obicei minore.
Este necesară pentru asimilarea magneziului şi în procesul intern de producere al acidului clorhidric necesar digestiei.
Intervine în metabolismul aminoacizilor.
Cisteina prin autocondensare formează cistina (un aminoacid). Cisteina este găsită la om într-o cantitate bine definită. Nivelul constant de cisteină se menţine prin frânarea creşterii lui peste un anumit prag, fapt realizat de vitamina B6, de acidul folic şi de vitamina B12. Persoanele la care nivelul de cisteină creşte prezintă un risc triplu de infarct decât cele la care nivelul este normal.
Vitamina B6 are rol în absorbţia intestinală a vitaminelor B.
De asemenea, încetineşte evoluţia osteoporozei fiind necesară, alături de calciu şi vitamina D3. Scăderea aportului de vitamina B6 deter­mină scăderea impresionantă a limfocitelor şi a câtorva interleukine.
Vitamina B6 este deci necesară pentru funcţionarea optimă a sistemului imunitar.

Vitamina B8 (biotina). Este o vitamină care ajunge în organism prin alimente (cantităţi mari sunt conţinute în drojdia de bere, legume şi cereale) şi ca urmare a sintezei de către flora intestinală. Biotina este coenzima în procesele de carboxilare având un rol important în metabolismul glucidic şi lipidic.
Au fost semnalate fenomene carenţiale la bolnavii alimentaţi parenteral pe durată lungă (prin perfuzii). Simptomele: dermatită exfoliativă, alopecie, glosita atrofică, hiperestezie cutanată, dureri musculare, curbatură (oboseală), anorexie. Aceste simptome cedează rapid la tratamentul vitaminic specific.
Au fost descrise stări de deficit la sugarii cu seboree.

Vitamina B9 (acidul folic): în organism ajunge prin plante (vege­talele proaspete, nefierte) şi carne. Acidul folic intervine în formarea nucleotizilor fiind esenţial pentru sinteza ADN-ului deci pentru multiplicarea şi maturarea celulară. Deficitul de acid folic a fost cons­tatat în ciroza alcoolică, la bolnavii cu anemie hemolitică, în cancerul cu evoluţii rapide, la hipertiroidieni, în sindroamele de malabsorbţie, în timpul sarcinii şi alăptării.
Carenţa duce la anemii, tulburări nervoase, iritabilitate, scăderea memoriei.

Vitamina B12 (cianocobalamina). Este factor de creştere, stimulează biosinteza proteinelor în general şi a hematiilor în special.
Carenţa ei duce la scăderea hematiilor. Este cunoscută şi ca „vi­tamina roşie” atât din cauza culorii ei cât şi pentru că este antianemică.
Este singura vitamină care conţine cobalt. Este esenţială pentru replicarea ADN-ului intervenind în creşterea şi maturarea celulară.
Stimulează pofta de mâncare, este energizantă.
Este hepato-protectoare.
Este un trofic nervos ameliorând memoria, puterea de concen­trare şi echilibrul psihic.
Vegetarienii care au renunţat la ouă şi lactate duc lipsă de vitamina B12.
Hipo şi anaciditatea în atrofia gastrică şi gastrectomie determină de asemenea carenţa vitaminei B12.
Vitamina B12 se utilizează ca tratament adjuvant în parazitoze intestinale şi dismicrobism (paraziţii şi microbii împiedică asimilarea vitaminei B12).

Vitamina B15 (acid pangamic): Este donator de radicali metil în reacţiile de metilare şi transmetilare în biosinteza adrenalinei, colinei, metioninei şi creatinei.
Activează respiraţia celulară, creşte rezistenţa organismului la hipoxie (scăderea concentraţiei oxigenului).
Stimulează sinteza glicogenului şi creşte coeficientul de utilizare a oxigenului.
Acţionează benefic asupra miocardului şi ficatului.

Vitamina C (acidul ascorbic). Probabil este cea mai cunoscută în lume.
Creşte indicele opsonocitofagic, crescând rezistenţa orga­nismului la infecţii (de la simple răceli până la infecţii streptococice grave).
Acidul ascorbic împreună cu acidul dehidroascorbic formează un sistem redox, intervenind într-o serie de reacţii de oxidare şi în alte procese metabolice. Acidul ascorbic transferă electronii la enzime ale căror activitate necesită ioni metalici în formă redusă.
Are rol în tisularitate, în vindecarea plăgilor (procesul de cicatrizare).
Vitamina C este necesară în metabolismul calciului şi a altor minerale.
Are un efect antioxidant puternic fiind scavenger al radicalului liber O2 şi derivaţii lui în exces.
Activează acidul folic şi folosirea optimă.
Stimulează axa endocrină centrală, previne uzura celulară, protejează arterele împotriva depunerii plăcuţelor de aterom, fortifică musculatura şi ţesutul conjunctiv, menţine activitatea anumitor enzime, încetineşte procesul de îmbătrânire (antiaging).
Participă la sinteza hormonilor glandelor suprarenale (în special în sinteza catecolaminelor medulosuprarenaliene - adrenalina).
Potenţează absorbţia fierului la nivelul tubului digestiv şi favori­zează procesul de osificare.
Este un trofic al endoteliilor capilare.
Mai amintim: carenţa de vitamina C determină hemoragii gingivale, digestive şi alte microhemoragii (peteşii şi echimoze).
Este necesar un aport crescut de vitamina C în următoarele instanţe: la fumătorii cronici, la cei care consumă alimente cu aditivi alimentari chimici şi vegetale tratate cu erbicide şi insecticide, la persoanele care lucrează în medii toxice (coloranţi, conţinut mare de carbon, catran, în general mediu poluat).
Are efect antioxidant crescut şi efect anti-tumoral.
În general, aportul alimentar nu asigură necesarul de vitamina C care este de 1 mg pentru fiecare kilogram-corp, iar la fumători necesarul de vitamina C este mult crescut.

Vitamina D (calciferol). Intervine în metabolismul fosfocalcic stimulând absorbţia intestinală a calciului şi implicit a fosforului. În exces mobilizează calciul din oase, eliminându-l sau depunându-l fie sub formă de calculi biliari sau renali, fie anarhic.
Vitamina D este produsă de organism în primul rând sub acţiu­nea soarelui, ultravioletele determinând „fabricarea” ei în piele. Calciferolul contribuie la utilizarea optimă de către organism a calciului şi a fosforului, elemente indispensabile pentru metabolismul oaselor şi dinţilor sănătoşi, cât şi a echilibrului fosfocalcic. Potenţează asimilarea vitaminei A. Persoanele care nu sunt expuse suficient la soare mai ales persoanele care locuiesc la latitudini extrem nordice sau sudice au nevoie de un supliment de vitamină D.
Administrarea de medicamente anticonvulsivante (fenobarbital pentru epilepsie) trebuie însoţită de o doză suplimentară de calciferol. Lipsa vitaminei D favorizează rahitism, carii severe şi osteoporoză.

Vitamina E (tocoferol): Vitamina E este un amestec de substanţe organice numite tocoferoli. Se sintetizează numai în plante. Omul şi le poate procura numai prin ingerarea de alimente vegetale. Se absoarbe în intestin o dată cu lipidele (este liposolubil). Protejează de oxidare acizii graşi nesaturaţi, vitamina A şi carotenoidele, intervine în meta­bolismul acizilor nucleici. Funcţionează în organism ca antioxidant.
Deficitul vitaminic, rar la om, poate apărea în sindroame de malabsorbţie dezvoltând simptome neurologice care au fost puse pe seama absorbţiei insuficiente de vitamina E. De asemenea la copii hrăniţi numai cu lapte de vacă (acesta conţine insuficient tocoferol) pot apărea fenomene de iritabilitate, edeme şi anemie hemolitică.
Unele cercetări pun în evidenţă faptul că vitamina E ar fi responsabilă de unele tulburări în procesul de reproducere.

Vitamina F: Este reprezentată de acizi graşi superiori nesaturaţi: acid linolenic şi acid linoleic. Sunt constituenţi importanţi ai membranelor celulare şi substraturi pentru prostaglandină. Rolul vitaminei F este în troficitatea tegumentară în echilibrul nutriţional (împiedică încărcarea grasă a ficatului fiind hepatoprotector) şi în echilibrul metabolic.
Intervine în funcţionarea optimă a unor glande endocrine şi asigură activitatea normală a aparatului de reproducere indemn anatomic.
Carenţa vitaminei F din alimentaţie creşte riscul la alergii.

Vitamina I (inozitol). Este inclus printre vitaminele hidrosolubile deşi, în realitate, nu este o vitamină. El este un factor biochimic: indispensabil pentru metabolismul normal adus prin alimentaţie dar sintetizat şi în organismul uman, acţionează ca factor de creştere pentru diferite tipuri de celule.
Este un stimulent al activităţii cardiace.

Vitamina K (fitomenadiona): Asigură calităţile reologice (vâscozitare) ale sângelui intervenind în echilibrul coagulării sângelui. În prezenţa ei se elaborează factori ai coagulării: protrombină, proconvertină, factorul antihemofilic B şi factorul Stuart, totodată participă în lanţul respirator ca un catalizator redox (coenzima Q).

Vitamina P (vitamina permeabilităţii). Dintre componente o deosebită activitate vitaminică o au rutina, citrina şi quercitina.
Funcţionează ca şi sisteme redox.
Are rol în troficitatea capilară alături de vitamina C, în hiperpermeabilitatea capilară şi în boli cu rezistenţă capilară scăzută.

Oligoelemente: Fier, Calciu, Fosfor, Iod, Magneziu, Zinc, Cupru, Natriu, Potasiu, Crom, Molibden, Mangan (despre majoritatea acestora recomandăm citirea descrierii produsului Nature‑Min).

Seleniu: Intră în structura unor enzime cu rol de scavenger.
Are rol protector asupra antioxidanţilor, rol protector faţă de acţiunile toxice şi degenerative în special ale neuronilor.
Are rol în neutralizarea metalelor grele din aportul alimentar.
Stimulează sinteza de imunoglobuline.
Un studiu efectuat în China a demonstrat că bolile cardiovas­culare se asociază în mod frecvent cu un deficit al seleniului în orga­nism. Altfel spus seleniul este un protector al aparatului cardiovascular şi al sistemului imunitar.

Aminoacizii: Toţi aminoacizii au rol predominant plastic (material de construcţie), participând la procesele de sinteză a proteinelor cir­culante şi a celor care intră în compoziţia ţesuturilor. La om, viteza de reînnoire a stocului proteic circulant este în medie de 14 zile. Refacerea structurilor proteice uzate în cursul activităţii metabolice impune un ritm de primenire continuă a proteinelor tisulare, evaluat la 80 - 100 grame în 24 de ore. Ritmul este asigurat atât de aportul alimentar zilnic cât şi de adăugarea la fondul proteic a unei părţi din aminoacizii eliberaţi în cursul degradărilor de proteine tisulare.
Aminoacizii esenţiali (enumeraţi mai sus) sunt aceia care nu pot fi sintetizaţi de către organismul uman, singura sursă rămânând cea alimentară. Se numesc aminoacizi neesenţiali cei care pot fi sintetizaţi în organism, suplinind lipsa sau deficitul aportului alimentar. Aminoacizii sunt utilizaţi atât la sinteza şi degradarea edificiului macromolecular proteic din celule, cât şi ca furnizori de energie, dar numai în lipsa unor cantităţi suficiente de glucide sau lipide. Între aminoacizi şi proteinele tisulare există o stare de echilibru dinamic, asigurată de participarea ficatului la sinteza sau degradarea rapidă a acestora. Dacă un ţesut oarecare pierde proteine, el poate să le sintetizeze din aminoacizii circulanţi şi, invers, aceştia pot fi refăcuţi prin degradarea proteinelor din anumite celule ale organismului.
Sinteza de proteine celulare se intensifică sub acţiunea insulinei şi a hormonilor de creştere. Aminoacizii constituie substratul unor mediatori chimici şi a altor substanţe biologic active implicate în procese nervoase fundamentale (memorie, atenţie).

Pentru a dovedi o dată în plus valoarea cu totul de excepţie al produsului Forever Lite ne vom referi doar la două ingrediente:

  • Uleiul de soia conţine inclusiv Vitaminele F (acidul linoleic şi acidul linolenic), amestec de acizi graşi polienici cu rol asemănător cu cel al acidului linoleic (vezi vitamina F). Aceşti acizi participă la protecţia altor vitamine şi enzime faţă de agenţii oxidanţi. Se sintetizează numai în plante.
  • Spirulina este o algă care conţine o serie de substanţe nutritive, cât şi substanţe biologic active pentru digestie (vitamine şi oligoelemente).
    Este un puternic antioxidant, are efect antitoxic, trofic hepatic.
    Este indicată în tulburările de nutriţie, în sindroamele catabolice, în anemii.
    Conferă protecţie împotriva razelor Roentgen.
    Favorizează spermatogeneza şi ovulaţia.
    Controlează senzaţia de foame şi poftă de mâncare fiind recomandată în curele de slăbire.
    Creşte rezistenţa la efort.

Indiferent de vârstă şi de starea de sănătate, omul are nevoie de un supliment de vitamine şi minerale în special în perioadele în care organismul şi-a epuizat rezervele. Vitaminele şi oligoelementele asigură un tonus ridicat şi o funcţionare armonioasă a organismului. Carenţa unora sau dezechilibrul dintre ele poate duce la astenie fizică sau psihică şi scade rezistenţa la infecţii.
Carenţele de vitamine şi minerale apar într-o multitudine de situaţii: vegetarienii sunt privaţi de Calciu, vitamina B12, de Zinc şi Seleniu, femeile cu menstre foarte abundente se anemiază (în general prin scăderea sideremiei, prin pierderea fierului). Sarcina şi alăptarea necesită o cantitate crescută de Calciu, Fier, Vitamina B9. Fumătorii prezintă o carenţă cronică de Vitamina C dar şi de vitamina A, B9 şi B12. Consumatorii cronici de alcool necesită un supliment de Vitamina B1 (tiamină). Persoanele de vârsta a III-a au nevoie de substanţe antiaging (care încetinesc procesul de îmbătrânire): Vitaminele C şi E.

Produsul Forever Lite, datorită complexităţii ingredientelor sale, este conceput a fi utilizat atât pentru cură de slăbire cât şi pentru creşterea în greutate. Este excepţional în stările carenţiale şi pentru potatorii cronici.

În cura de slăbire se consumă sub formă de suspensie în Aloe Blossom Herbal Tea sau apă (poate fi şi minerală). O măsură din produsul Forever Lite se amestecă cu cca. 300 ml de lichid prin agitare (într-un shaker).
Se consumă în locul a maxim două mese (de preferat micul dejun şi cina), prânzul rămânând unul obişnuit bazat pe proteine şi vegetale (se evită sosurile, rântaşul, prăjelile şi dulciurile concentrate: ciocolata, bomboane, creme nefierte, etc.).
În atenţia celor supraponderali, din cauza supraponderalităţii:
1. Respiraţia devine grea (dispnee). În poziţia „şezând” plămânii nu mai expansionează în inspir îndeajuns;
2. Articulaţia şoldului şi genunchiului sunt hipersolicitate iar riscul de artroză creşte (se produce hiperlordoza obezilor);
3. Creşte riscul de diabet, ateroscleroză, cardiopatie ische­mică, accidente vasculare cerebrale şi de litiază biliară;
4. Creşte riscul neoplaziilor (cancer).
Pentru o eficienţă mai mare în cura de slăbire se recomandă utilizarea concomitentă a produselor: Aloe Blossom Herbal Tea (cunoscut fiind faptul că persoanele supraponderale au un conţinut ridicat şi de apă a cărei eliminare trebuie forţată) şi Garcinia Plus (1 capsulă în cursul dimineţii şi 1 capsulă după amiază, pentru reducerea senzaţiei excesive de foame, precum şi pentru susţinerea psihică a angajamentului de ducere la bun sfârşit a curei de slăbire).

În cazul curei de îngrăşare, recuperare sau ca supliment alimentar (în cazul sportivilor de performanţă) amestecul se face cu lapte, iaurt, sau orice alt lichid, la care se mai pot adăuga, după gust, şi alte componente (fructe, seminţe, cereale, etc.).
În cazul în care se urmăreşte creşterea în greutate, suspensia va fi servită ca desert după fiecare masă.